ELADINE

Proiectul ELADINE are ca scop elaborarea unui instrument software care poate prezice distorsiunea formei nedorite și contracția neuniformă care apare frecvent în timpul fabricării structurilor compozite.

Materialele compozite ușoare sunt ideale pentru utilizarea în structurile aeronavelor, însă acestea sunt predispuse la distorsiune în timpul fabricației.  Această deformare, cunoscută sub numele de „spring-in”, provoacă tensiuni interne în produsul final, care-i scurtează durata de viață și duce la o potrivire inferioară între componente atunci când sunt instalate în aeronavă. Aceste distorsiuni sunt în principal datorate vitezelor diferite de răcire a diferitelor materiale (fibre de carbon și rășină de legare) atunci când se combină și se solidifică în timpul etapei de curățare (procesare).

De îndată ce instrumentul ELADINE a anticipat gradul de contracție care ar putea să apară, el redefinește dinainte dimensiunile instrumentului astfel încât componenta compozită finală produsă, odată curată, să se contracte și să se stabilizeze în forma și dimensiunile prevăzute, gata pentru instalare în avion. 

ELADINE a fost unul dintre proiectele care au susținut proiectul Clean Sky 2 OPTICOMS (Structuri compozite optimizate pentru avioane mici) care a avut ca scop reducerea costurilor recurente ale producției în volum mic a fabricării compozitelor.

Proiectul a urmat două fluxuri de dezvoltare paralele: un set de activități experimentale dedicate fabricării, monitorizării procesului, evaluării epruvetelor (mostre mici de testare pentru a verifica comportamentul materialelor) și producerea unui eșantion de demonstrație la scară mică (pentru a testa procesul ELADINE înainte de a fi utilizat la scară completă). În al doilea rând, un flux de dezvoltare a instrumentului de simulare numerică (software), începând cu cupoane mici și progresând către o cheson la scară completă de șapte metri (structura care conectează aripile la fuselajul aeronavei).

Pentru a asigura acuratețea în dezvoltarea instrumentului, programul experimental a reflectat pașii de dezvoltare a instrumentului de simulări numerice. Monitorizarea procesului și colectarea datelor au fost efectuate utilizând senzori FBG (Fiber Bragg Gratings), un tip de senzor bazat pe fibre optice care măsoară tensiunea reziduală, combinați cu senzori specializați (numiți senzori dielectrici) care monitorizează ritmul procesului de curățare. Împreună, acesti senzori au detectat variații esențiale în progresul curățării rășinii și a materialului compozit. Acest demers a fost întreprins pentru a se asigura că o componentă produsă s-a solidificat și stabilizat în conformitate cu dimensiunile prevăzute, asigurând astfel o potrivire bună odată instalată în aeronavă.